Istețimea înseamnă o alegere inteligentă...




Cos Cumparaturi

Cosul dumneavoastra este gol.

FACEBOOK

ne-gasesti-pe-facebook

LIVRARE

LIVRARE GRATUITA pentru comenzile mai mari de 500 Ron.

Despre vinuri

Zonele principale de cultivare a viţei-de-vie în Republica Moldova

Publicul larg cunoaşte puţine lucruri despre deosebirile caracteristice pentru diferite zone ale vinificaţiei moldoveneşti. În acelaşi timp, specialiştii disting pe teritoriul Moldovei nu mai puţin de patru arealuri: zona Codrilor (Centrală), Sud-Estică, Sudică şi Nordică.

Divizarea spaţiului vinifier moldav în zone de bază a fost propusă în studiul complex al doamnei profesor P.I. Ivanova in anul 1954. Pe parcursul cercetărilor ulterioare au fost obţinute date relevante cu privire la existenţa următoarelor entităţi teritorial-climaterice: Nordică (Bălţi) - cu limitele Sculeni-Bălţi-Floreşti-Soroca, Centrală (Codru) - cu limitele Leova-Cimişlia-Tighina, Sudică (Cahul) - aceasta cuprinde toată partea de miază-zi a teritoriului Pruto-Dunărean şi Sud-Estică (Nistreană) - între Camenca şi Slobozia).

În urma studiilor efectuate au fost conturate de asemenea microzonele de cultivare a strugurilor şi producere a materiei prime pentru vinurile de elită albe şi rosii, celor aromatizate şi distilate etc. În prezent Legea Republicii Moldova „Cu privire la Viţa-de-vie şi Vin", adoptată de Parlamentul ţării la 2 iunie 1994 (№ 132-XIII), determină zonele, centrele şi raioanele vini-viticole în calitate de arealuri pentru cultivarea strugurilor de soiuri tehnice şi producerea de vinuri.

Mai multe întreprinderi vinicole moldoveneşti dispun de un potenţial de producţie, care le permite să lanseze pe piaţă vinuri excelente. Iată câteva repere geografice: Mândreşti şi Ineşti, Peresecina şi Mânta din judeţul Orhei, Băcioi, Mileştii Mici şi Durleşti din judeţul Chişinău, Ciumai şi Albota din judeţul Taraclia, Raşcov şi Camenca, Tigheci şi Leova, Cărpineni, Minjir, Stolniceni şi Lăpuşna, Vărzăreşti, Iurceni, Nisporeni, Grozeşti (Ungheni), Trifeşti şi Ciobalaccia (Cahul), Talmaz, Tudora, Carahasani şi Sălcuţa (Tighina), Basarabeasca şi Cimişlia.

Zona Codru (Centrală)

Ea este situată între dealuri împădurite, care odinioara erau locul de adăpost al haiducilor. Configuraţia favorabilă a reliefului protejează plantaţiile de îngheţuri pe timp de iarnă şi de arşiţele verii – aceste efecte nelipsite ale climei continentale. Ansamblul de condiţii favorizează cultivarea strugurilor de soiuri albe, din care se produc vinuri delicate, răcoritoare. În ultima perioadă de timp de rând cu vinurile de soi au devenit tot mai cunoscute vinurile de cupaj, care îmbină în gustul lor senzaţia de prospeţime şi dulceaţă, având totodată o distinctă aromă florala.

Zona centrală în Moldova este cea mai puternic dezvoltată sub aspect economic. Aici se află masivul principal al plantaţiilor de viţă-de-vie (circa 60%) şi majoritatea întreprinderilor specializate atât în vinificaţia primară, cât şi în producerea şi îmbutelierea tuturor varietăţilor de vin.

În zona Codrilor sunt dislocate şi renumitele hrube de la Cricova, Mileşti şi Brăneşti, care dispun de condiţii ideale pentru păstrarea şi maturarea producţiei (+ 12–14 grade Celsius şi 80% umiditate) şi capacitatea de a depozita milioane de decalitri de vinuri şi coniacuri. Acestea îşi aşteaptă ora întâlnirii cu consumatorul adânc sub pamânt în galeriile carierelor, care au dat piatra din care este construit Chişinăul.

Cea mai bogată colecţie de vinuri se găseşte în subteranele de la Cricova. În componenţa ei îşi află loc şi exemplare din vinoteca lui Hermann Ghoering, transmise în Moldova după cel de-al doilea război mondial. Podoaba acestei colecţii este unica sticlă rămasă în lume de "Vin pascal", produs în anul 1902 de firma "Mogit David".

Diversitatea teritorială (microraională) permite producerea în zona Codrilor a unor vinuri unice, controlabile sub aspectul provenienţei. Anume aici rodesc plantaţiile renumitei gospodării Romaneşti, fosta moşie a dinastiei imperiale ruseşti a Romanovilor. În microzona Hânceşti de peste un secol se produc, din soiurile de struguri Cabernet-Sauvignon şi Merlot, vinuri roşii, a căror varietăţi de top nu cedează renumitului Chateau bordolez. Producţia vinificatorilor locali în repetate rânduri şi-a adjudecat distincţiile supreme la prestigioase concursuri internaţionale.

Zona sud-estică sau Purcari (Nistreană)

Zona sud-estică (Purcari) se extinde în forma de fâşie îngustă de-a lungul malului nistrean. În limitele ei se înscrie centrul de vinificaţie Purcari, renumit pentru vinurile sale Roşu şi Negru. de Purcari. Conditiile climaterice sunt favorabile cultivării soiurilor roşii de struguri - Merlot, Cabernet-Sauvignon şi Rara Neagră, în baza cărora se produc vinuri maturate cu gust armonios, complet şi buchet bogat în tonalităţi de marochin, coacăză neagră, viorele şi stejar nobil.

La sfârşitul secolului XIX vinurile de Purcari erau solicitate în cantităţi semnificative de curtea regală britanică.

Zona sudică (Cahul)

Perimetrul ei cuprinde stepa Bugeacului şi extremitatea sudică propriu-zisă. Aceste două teritorii sunt la fel de aride, dar solurile şi condiţiile lor climaterice au diferite caracteristici. Teritoriul aflat mai spre miază-zi este favorabil producerii de vinuri roşii şi varietăţi de desert. Cele mai cunoscute centre vinicole din zona respectivă sunt Comratul, Taraclia, Ciumaiul şi Trifeşti.

Zona nordică (Bălţi)

Zona nordică nu dispune de semnificative plantaţii industriale de viţă-de-vie. Acolo strugurii se cultivă în perspectiva prelucrării în materiale primare pentru producerea coniacurilor, ca bază a vinurilor speciale alcoolizate şi, parţial, pentru consum in stare proaspătă. În nordul Republicii Moldova viile sunt plantate în special cu soiuri albe de struguri : Aligote, Pinot, Fetească, Traminer.

Sursa: www.vinmoldova.md

Granițele viticole ale României

Situată de o parte și de alta a paralelei 45, România oferă condiții climatice extrem de favorabile cultivării viței de vie pe aproape întregul său teritoriu. Exploatate cu profesionalism de generații întregi de viticultori, aceste condiții au făcut ca soiuri europene de prestigiu să-și redescopere la noi o a doua patrie. Totuși, viticultura modernă se confruntă cu o dilemă majoră: primează modernismul reprezentat prin tehnologie și expansiune economică sau tradiționalismul?

Revista Wine industry vă propune o incursiune printre principalele areale viticole ale României pentru a cunoaște principalele criterii tehnologice, climatice și legislative ce au stat la baza actualei delimitări teritoriale, precum și modalitățile de armonizare cu standardele Uniunii Europene.

Acte normative

Regulamentul Comunității Europene nr. 1493 din 14.07.1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole grupează zonele viticole europene în funcție de favorabilitatea pedo-climatică în șapte clase: clasa A (cea mai favorabilă), clasa B, CI a, CI b, clasa CII, clasa CIII și clasa CIII b

În conformitate cu prevederile Legii viei și vinului nr. 244/2002, Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 255/11.04.2006, privind zonarea soiurilor nobile de viță de vie roditoare admise în cultură, grupează plantațiile din România în opt regiuni viticole, iar Ordinul nr. 645/28.07.2005 armonizează regiunile viticole românești cu zonele viticole ale Uniunii Europene, astfel:

I. Regiunea viticolă a podișului Transilvaniei este inclusă în zona B.

II. Regiunea viticolă a dealurilor Moldovei este inclusă în zona CI a.

III. Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei și Olteniei este inclusă în zona viticolă CI a și CII.

IV. Regiunea viticolă a Banatului este inclusă în zona viticolă CI a.

V. Regiunea viticolă a Crișanei și a Maramureșului este inclusă în zona viticolă C I a.

VI. Regiunea viticolă a colinelor Dobrogei este inclusă în zona viticolă C II.

VII. Regiunea viticolă a teraselor Dunării este inclusă în zona viticolă C II.

VIII. Reginea viticolă a nisipurilor și a altor terenuri favorabile din sudul țării este inclusă în zona viticolă C II.

Includerea regiunilor viticole românești în clasele B, C I a și C II ale Uniunii Europene are, pe lângă concepția națională, legată de recunoașterea potențialului românesc, și o importantă conotație economică. În funcție de aceste clase se fixează nivelul minim al tăriei alcoolice naturale și corecțiile tehnologice acceptate.

I. Regiunea viticolă a podișului Transilvaniei (zona B)

Această regiune cuprinde plantațiile viticole din bazinul Târnavelor, Sebeșului și Valea Mureșului, incluzând cinci podgorii (Târnave, Sebeș-Apold, Aiud, Alba și Lechința) și 19 centre viticole. În această regiune sunt prezente vestigiile vechilor podgorii dacice Târnave și Alba Iulia.

Relieful regiunii este foarte frământat, cu dealuri a căror altitudine variază între 175-544 m, pante de 15-30% și orientare sud-vestică. Ca delimitare, regiunea începe din sud cu centrul viticol Sebeș-Apold (județul Sibiu) și se termină în nord cu podgoria Lechița (județul Bistrița-Năsăud).

Climatul general este temperat-continental, caracterizat prin valori termice scăzute și perioada de vegetație scurtă. Temperatura medie anuală este de 9.0 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 422 mm.

Toamnele sunt lungi și însorite, ceea ce asigură o bună maturare a strugurilor și acumularea unor cantități sporite de zaharuri.

Iernile sunt aspre, cu temperaturi minime absolute ce coboară până la - 30 grade Celsius...35.2 grade Celsius. Solurile frecvent întâlnite în plantațiile viticole sunt: brune-argilo-iluviale, regosoluri, vertisoluri și soluri antropice.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe de calitate superioară, vinurilor aromate de tip „muscat” și vinurilor materie primă pentru spumante.

Soiurile cultivate aici sunt: Fetească regală, Fetească albă, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Pinot gris, Traminer roz, Neuburger.

II. Regiunea viticolă a dealurilor Moldovei (zona C I a)

Regiunea viticolă a Moldovei reprezintă cea mai întinsă și mai importantă regiune viticolă a țării, incluzând 12 podgorii (Cotnari, Iași, Huși, Colinele Tutovei, Dealul Bujorului, Nicorești, Ivești, Covurlui, Zeletin, Panciu, Odobești și Cotești) și 53 centre viticole. Până în anul 1989 însuma aproximativ 94 000 ha plantații viticole, cât aproape întreg patrimoniul viticol al Germaniei. Ea cuprinde plantațiile viticole din zona Carpaților de curbură, Vrancea, sudul, centrul și nordul Moldovei. De altfel, centrul viticol Hilipiceni, din județul Botoșani, se situează la limita nordică de cultură a viței de vie (48 grade 15 minute latitudine).

Relieful acestei regiuni este extrem de variat, altitudinea dealurilor și colinelor variind între 50 și 345 m (în medie 175 m).

Resursele heliotermice din Moldove sunt superioare celor din Podișul Transilvaniei. Climatul general este temperat de silvostepă, cu veri călduroase și secetoase, ierni lungi și destul de aspre. În regiune se face simțită influența climei uscate de stepă din Câmpia Rusă, mai ales în partea centrală a Moldovei (podgoriile Huși, Dealul Bujorului).

Temperatura medie anuală este de 9.3 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 340 mm. Temperaturile minime absolute extreme din timpul iernii coboară până la - 26 grade Celsius...+32.5 grade Celsius. Verile sunt călduroase și cu precipitații puține, ceea ce face ca plantațiile viticole să fie afectate de secetă, mai ales în primii ani de la înființare.

În Moldova se întâlnesc cele mai vechi și mai celebre podgorii ale țării: Odobești, Cotești, Panciu, Nicorești, Huși și Cotnari. Oferta vinurilor produse în această regiune este foarte amplă, variind de la vinuri albe seci, vinuri spumante, vinuri albe dulci (licoroase) și până la roșii dulci. Dintre soiurile cele mai reprezentative, recunoscute pe plan european, amintim: Galbena de Odobești, Zghihara de Huși, Grasa de Cotnari, Frâncușa, Feteasca albă, Băbeasca neagră, Feteasca neagră, Tămâioasa românească și Busuioaca de Bohotin.

III. Regiunea viticolă a dealurilor Munteniei și Olteniei (zona C I a și CII)

Această zonă a Subcarpaților Meridionali, începând din vestul Olteniei cu podgoria Severinului (județul Mehedinți), podișul Getic, terasele Oltului, dealurile piemontane ale Argeșului și până în estul Munteniei, pe ultimele ramificații ale Subcarpaților Meridionali de curbură, unde se află podgoria Dealurile Buzăului.

În cadrul acestei regiuni viticole au fost descoperite vestigii ale vechilor podgorii dacice (Drăgășani și Corcova - Severin). Această regiune viticolă cuprinde opt podgorii (Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Ștefănești, Sâmburești, Drăgășani, Dealurile Craiovei, Severin și Plaiurile Drancei) și 34 centre viticole. Din punct de vedere al eurozonelor viticole, podgoriile Ștefănești, Sâmburești, Drăgășani și Dealurile Craiovei intră în zona CI a, iar celelalte în zona C II.

Relieful este foarte frământat, cu dealuri piemontane, platouri înalte, terase și coline a căror altitudine variază între 101 și 376 m (în medie 242 m).

Subcarpații Meridionali oferă o mare diversitate de ecoclimate pentru cultura viței de vie, climatul general predominant fiind temperat-continental, cu influența de silvostepă îndeosebi în regiunea Olteniei.

Resursele heliotermice sunt mai generoase decât în Moldova, temperatura medie anuală fiind de 10,2 grade Celsius iar volumul precipitațiilor medii anuale, de 360 mm. Temperaturile minime absolute extreme în timpul iernii coboară până la - 28 grade Celsius...- 35 grade Celsius. Solurile frecvent întâlnite în plantațiile viticole mai ales pe versanții ameliorați sunt brune-roșcate luvice, cernoziomuri argilo-iluviale, soluri antropice, regosoluri și planosoluri. Cele mai cunoscute plaiuri viticole sunt: Dealul Mare, Pietroasele, Sâmburești și Segarcea. Regiunea este specializată în reproducerea vinurilor roșii semi-demiseci și albe de calitate superioară. Soiurile care se cultivă aici sunt: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Fetească neagră, Sauvignon, Riesling Italian, Tămâioasă românească și Crampoșie.

Tot aici se cultivă struguri pentru masă, sortimentul predominant fiind reprezentat de Chasselas dore, Chasselas rose, Muscat d'Adda și Italia.

IV. Regiunea viticolă a Banatului (zona CI a)

Cunoscută ca cea mai restrânsă regiune viticolă din România, aceasta este situată în partea de sud-est  țării. Arealul său întinzându-se pe teritoriul administrativ a numai două județe: Timișși Caraș Severin. Din acest motiv, deși plantațiile viticole formează o zonă compactă, acestea au caracter insular, incluzând șase centre viticole (Recaș, Jamu Mare, Teremia, Silagiu, Tirol și Moldova Nouă).

Relieful este reprezentat de dealuri piemontane cu versanți prelungi și înălțimi de 170-320 m, platouri înalte, situate pe Terasa superioară a Dunării și terenuri plane, ușor nisipoase din Câmpia Banatului. Resursele heliotermice din Banat sunt ridicate, apropiate de cele existente în regiunea Subcarpaților Meridionali. În zonă se face simțită influența  climei mediteraneene de tip adriatic, verile fiind foarte călduroase și umede, iar iernile scurte. Temperatura medie anuală este de 10.2 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 395 mm. Temperaturile minime absolute din timpul iernii coboară uneori până la - 25.7 grade Celsius...- 33.6 grade Celsius, punând uneori în pericol vița de vie, dirijată pe forme semiînalte (semitrunchi).

Regiunea viticolă a Banatului este specializată în producerea vinurilor albe, roze și roșii seci și demiseci, de calitate superioară. Până în anul 1995, în plantații era frecvent întâlnit sortimentul interbelic reprezentat de Creața de Banat, Majarca albă, Iordana, Cadarca și Steinschiller. În prezent, soiurile frecvent cultivate sunt: Riesling Italian, Fetească albă, Fetească regală, Muscat Ottonel, Burgund, Pinot noir și Merlot.

V. Regiunea viticolă a Crișanei și Maramureșului (zona C I a)

Această regiune viticolă este situată în partea de sud-vest a țării, cuprinzând plantațiile viticole cantonate pe dealurile Crișanei, Maramureșului, depresiunile Silvaniei, Oradiei, Aradului și cele de pe nisipurile din Câmpia Tisei. Delimitarea este făcută la sud de podgoria Miniș (județul Arad), iar la nord de centrul viticol Hamleu (județul Satu Mare), incluzând patru podgorii (Miniș-Maderat, Diosig, Silvaniei și Valea lui Mihai) și 15 centre viticole.

Datorită climatului cald din vestul Europei care pătrunde în zonă prin câmpia Tisei, se creează condiții ecoclimatice favorabile cultivării viței de vie. Temperatura medie anuală este de 10.1 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 385 mm. Temperaturile minime absolute din timpul iernii coboară până la - 23.5 grade Celsius.

Solurile frecvent întâlnite în plantațiile vinicole sunt: bruneluvice, cernoziomuri argilo-iluviale și psamosoluri. Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe de calitate superioar, vinurilor materie primă pentru spumante și mai puțin a vinurilor roșii. Soiurile care se cultivă aici sunt: Feteasca regală, Feteasca albă, Furmint, Rieslinng Italian, Pinot gris, Traminer, Soiul Cadarca, extrem de frecvent întâlnit până în 1995, aproape dispărut din plantațiile actuale.

VI. Regiunea viticolă a colinelor Dobrogei (zona C II)

Înglobează trei podgorii (Murfatlar, Istria Babadag, Sarica Niculițel) și 14 centre viticole cuprinse în spațiul Dunăre-Marea Neagră, începând din sudul Dobrogei cu centrul viticol Mangalia, podișul Babadagului, zona deluroasă a munților Măcin și până în partea de nord, unde se află podgoria Sarica - Niculițel.

Relieful regiunii este slab fragmentat cu coline joase  a căror altitudine variază între 20 și 120 m (în medie 70). Dobrogea dispune de mari resurse heliotermice, prezența Mării Negre făcând ca durata efectivă de strălucire a soarelui să fie cea mai mungă, iar volumul de precipitații, cel mai scăzut. Temperatura medie anuală este de 10.9 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 245 mm. Temperaturile minime absolute din timpul iernii pot să coboare uneori până la - 2.6 grade Celsius...-33.1 grade Celsius, punând totuși foarte rar în pericol plantațiile, frecvența lor fiind redusă (0-3 ani, din 100). Verile sunt foarte călduroase și cu precipitații puține, astfel încât indicele hidrotermic are valorile cele mai scăzute din țară. Acest lucru impune necesitatea irigării viței de vie, mai ales în plantațiile tinere și la soiurile de masă.

Solurile, bogate în carbonați, sunt reprezentate prin: cernoziomuri carbonatice, soluri bălane, soluri cenușii, rendzine, soluri antropice și psamosoluri.

Cu excepția podgoriei Sarica-Niculițel, care este o podgorie veche, întreaga viticultură a Dobrogei este relativ nouă, stațiunea de cercetări viticole de la Murfatlar luând ființă abia în 1943. Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe (mai puțin roșii), de calitate superioară, demiseci și dulci naturale. Soiurile mai reprezentative sunt: Chardonnay, Pinot gris, Riesling italian, Muscat Ottonel. Despre soiul Cahrdonnay se spune că s-a aclimatizat atât de bine la Murfatlar, încât în anii favorabili atinge performanțe mai bune decât în Franța (țara de origine).

În Dobrogea, se cultivă pe suprafețe importante atât struguri pentru masă, cât și soiuri apirene (fără semințe), utilizați ca materie primă pentru stafide.

VII. Regiunea viticolă a teraselor Dunării (zona C II)

Aceasta este cea mai sudică regiune viticolă a țării, fiind situată pe terasele Dunării, începând cu centrul viticol Zimnicea din județul Teleorman și terminând cu centrul viticol Fetești din județul Ialomița. Regiunea include două podgorii (Ostrov, din sudul Dobrogei și Greaca) și opt centre vinicole.

Relieful este constituit din terase plane și frunți de terasă (versanți), cu înclinare slabă, altitudinea generală variind între 30-50 m, cu excepția podgoriei Ostrov, unde altitudinea crește până la 100-110 m.

Climatul general este de stepă, condițiile favorabile viței de vie fiind generate de prezența Dunării și resursele heliotermice considerabile.

Temperatura medie anuală este de 11.0 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 293 mm. Deși este cea mai sudică regiune viticolă a țării, temperaturile minime absolute extreme din timpul iernii coboară până la -24 grade Celsius...-32 grade Celsius.

Solurile frecvent întâlnite în plantațiile viticole sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice, cernoziomuri argilo-iluviale, soluri balane și psamosoluri.

Regiunea este specializată, în primul rând, în producția de struguri pentru masă (timpurii și târzii), stafide, vinuri albe și roșii seci din sortimentul Sauvignon, Riesling italian, Merlot și Cabernet-Sauvignon.

VIII. Regiunea viticolă a nisipurilor și a altor terenuri favorabile din sudul țării (zona C II)

Zona C II înglobează plantațiile viticole cu caracter insular, înființate pe nisipurile și solurile nisipoase, de pe terasele Dunării, terasele Jiului, bazinele râului Călmățui, Buzău și Câmpia Bărăganului, incluzând trei podgorii (Dacilor, Calafat, Sadova-Corabia) și 19 centre viticole.

Delimitarea regiunii începe în sud-vestul Olteniei (podgoria Dacilor - județul Mehedinți), se continuă cu nisipurile situate de-a lungul Dunării (localitățile Vrata, Izvoarele și Jiana - județul Mehedinți), nisipurile din stânga Jiului (sudul Olteniei) și se încheie în Câmpia Bărăganului, cu centrul viticol Râmnicelul (județul Brăila).

Relieful regiunii este reprezentat prin terase acoperite cu dune de nisip, aflate în diferite stadii de stabilizare și solificare, lunci ale râurilor și zone de câmpie acoperite cu nisipuri. Climatul este de stepă și silvostepă, cu veri toride și ierni aspre, factorul termic fiind amplificat de prezența nisipului.

Temperatura medie anuală este de 10.8 grade Celsius, iar volumul precipitațiilor medii anuale este de 324 mm. Temperaturile minime absolute extreme în timpul iernii coboară până la -27,8 grade Celsius...-33,4 grade Celsius.

Terenurile nisipoase limitează potențialul cantitativ și calitativ al soiurilor de vin, această regiune fiind specializată în producerea vinurilor de consum curent (albe, rose i roșii), ca și în producerea strugurilor pentru masă.

Soiurile frecvent cultivate sunt: Fetească regală, Aligote, Rkatiteli, Roșioară, Merlot. Pentru strugurii de masă sunt cultivate soiurile cu epocile I-IV de maturare: Cardinal, Chasselas dore, Muscat d'Adda, Coarna neagră, Italia.

Acestea sunt granițele viticole ale României, stabilite în urma a zeci de studii de specialitate și reglementare prin acte normative de către legiuitor.

Dinamicitatea epocii contemporane, expansiunea economică sau chiar evoluția societății civile sunt doar câțiva dintre factorii ce pot determina modificări ale acestora, în detrimentul tradiției. Din acest punct de vedere, iminenta modificare a Legii viei și vinului poate aduce noutăți și în cel mai conservator sector din agricultura românească.

Autor: Dr. Ing. Cătălin Galan

Publicația de cultură oenologică „Wine industry”, Anul I, Nr. 4, Iunie 2006 

 

Ghid bauturi


ISTORIA BERII PE SCURT Berea este considerata de multi ca fiind cea mai buna bautura cu alcool din Mai mult...
ISTORIA VINULUI PE SCURT Vinul este minunat tocmai pentru ca povestea lui se rescrie continuu, el Mai mult...
Bautura traditionala ce se serveste dupa masa este lichiorul sau brandy-ul, vedetele absolute fiind Mai mult...

 

Vinul (din latină : vinum „viță”) este o băutură obținută cu o tărie alcoolică de minimum 8,5 vol. % prin fermentația alcoolică exclusivă a mustului de struguri. Vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă. Singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.

Blog


blog1.jpg

Joi, 07 Noiembrie 2013
Posuere ornare vulputate sit erat ad et quam in. Nonummy dignissim suspendisse Mai mult...

blog1.jpg

Joi, 07 Noiembrie 2013
Posuere ornare vulputate sit erat ad et quam in. Nonummy dignissim suspendisse Mai mult...

blog1.jpg

Joi, 07 Noiembrie 2013
Posuere ornare vulputate sit erat ad et quam in. Nonummy dignissim suspendisse Mai mult...